Pinguin, aud foci

Cu Motanu pe ogor, Vasea la Obor şi Tavi la odor, a trebuit să mă ocup tot eu de cronică, deci să sărbătoresc prin muncă Ziua Pământului. Echipele...

Pinguinii: Găbiţă, Bebe, Gabi, Stelică, Mitică, Ely, Claudiu, Cătălin Spania, Gică.
Pelicanii: Popică, Paul, Tavi, Cătălin, văru Dănuţ, Cristi Radio, Lucică Messi, Tudor TVR, Eugen, Cristi.

A fost cum anticipam săptămâna trecută, cine a câştigat la ciocnirea ouălor a câştigat şi la fotbal. Popică la ouă, coechipierii lui la fotbal. S-a jucat iarăşi la porţi mari, iar pelicanii ne-au ameţit, 10-6, putea fi şi mai rău. Fiind atât de multe goluri, voi încerca să amintesc autorii, scuze dacă omit pe cineva. Cătălin Spania, Gică, Ely, Claudiu - de la noi, Cătălin, Eugen, văru Dănuţ, Cristi... plus două autogoluri la debut!

A fost una dintre cele mai dezechilibrate echipe a pinguinilor pe care mi-o amintesc, cu foarte puţini oameni în apărare, doar trei. Eu am început în poartă, ceea ce nu se va mai întâmpla chiar dacă vom mai juca la porţi mari. Pe lângă faptul că nu reuşesc să îmi revin la forma de dinaintea accidentării (ar trebui să mai dau jos şi vreo câteva kile), am observat că îmi trebuie şi ceva timp ca să intru în meci. Data trecută a fost bine pentru că a persistat echilibrul până la final, dar acum s-a dovedit prea târziu.

După cum se poate observa, pelicanii au avut om în plus, dar la început a fost invers. Tavi şi Cătălin au apărut după vreo 15-20 de minute, timp în care pinguinii au pus de un 3-0 sec. După ce au venit întârziaţii, formidabila garnitură a pelicanilor a început să ne macine, dar a fost nevoie de prima nebunie din partea noastră. Reuşesc să apăr un şut teribil al lui Cătălin, de la marginea careului, mingea rămâne în zona liniei porţii, mă reped s-o prind, dar alunec şi mă prăvălesc cu ea în poartă... Totuşi, reuşim să refacem repede diferenţa, după care ne-o băgăm iar în poartă, o deviere cu capul a lui Stelică, la o minge aruncată la bătaie. Pentru ca nebunia să fie completă, Claudiu se complică într-o zonă periculoasă pentru noi, toată lumea ţipă la el, dar inevitabilul se întâmplă, pierde mingea şi luăm gol. La acest scor, 4-3, mai facem o nebunie. Ies din poartă şi solicit explicit să intre cineva care nu e fundaş. Nu se întâmplă aşa, intră Bebe şi ne punem o dublă piedică. O dată pentru că rămânem în doi fundaşi, a doua oară pentru că Bebe nu are mobilitatea de care e nevoie la porţile astea. Ca portar, nu e necesar neapărat să plonjezi (dintre toţi, şi de o parte, şi de alta, doar eu am făcut-o pentru că îmi place; cred că şi Motanu s-ar preta...), ci să te mişti rapid în zona porţii. Bebe a încercat să compenseze prin plasament, primele dăţi a reuşit să fie pe direcţia mingilor, a reuşit şi după aia, culmea, la nişte mingi şi mai uşoare, dar... a dat pe lângă ele. Prima a fost o pasă a lui Cătălin la întâlnire, destinatarul nu ajunge, aşa că se transformă într-o pasă la portar, Bebe dă pe lângă ea, gol. Apoi iese în... gol, cu pumnul la minge plouată. După această serie, pelicanii joacă din entuziasm, le iese totul, îmi amintesc aici de un şut inteligent al lui Dănuţ, gol la colţul lung, pe jos, mingea ocolind şi doi pinguini prinşi pe contre-pied. La noi, invers, cu încrederea scăzută la minimum, nu ne iese nimic, în ciuda eforturilor lui Cătălin Spania, cel mai bun de la noi. Cei doi puşti se pierd în combinaţii sterile, mie nu-mi intră ultima pasă la Gică, în cele din urmă coboară şi el să-şi ia mingi, dar prea departe de poartă.

Cu toate astea, o cale de salvare ne este propusă de... Paul! Degeaba, autosabotarea pinguinilor continuă! Pe margine apare un băiat care se dovedeşte a fi o cunoştinţa a lui Paul, care propune să intre la noi. Primul mă îndoiesc eu, "o să plece Tudor şi o să rămânem cu om în plus, vă convine?". Paul acceptă, băiatul vrea să intre, e rândul lui Mitică să se opună, mult mai vehement (argumentul său post-factum e de noaptea minţii, "nu ştiam că suntem mai puţini"!). Intervine hotărât Gică şi îl trimite pe nou-venit în poartă. Ar fi fost perfect, ne-am fi reechilibrat, dar acolo se întâmplă ultima scenă a acestui teatru absurd: lui Bebe nu-i place cum i se adresează  băiatul şi îl dă afară! :))

Supărat de reproşurile făcute pentru nereuşitele din câmp, intră Ely în poartă şi se descurcă binişor, ia doar două goluri, fără vină, dar dintr-o multitudine de ocazii, ratate de Popică mai ales, cel care părăsise poarta chitit să ne dea şi el un gol. A rămas doar cu oul. Reuşesc şi eu o pasă de gol pentru Cătălin Spania care plasează elegant în colţul lung, apoi îmi iese, în fine, driblingul prin apărarea pelicană, scap în lateral, dar Cristi Radio iese perfect şi închide unghiul. Exact ce spuneam despre mobilitate. Ar fi mult spus că am echilibrat jocul pe final, dar ştiţi care e culmea? Tocmai de data asta Tudor n-a mai plecat, aşa că am rămas cu om în minus până la sfârşit, ceea ce la porţile astea se simte grav.

Acestea fiind scrise, data viitoare vă doresc mult succes în palmares, eu voi fi la Sibiu!